Ecografia prostatei: abdominală sau transrectală?

Ecografia prostatei se poate face pe cale abdominală, cu transductorul așezat pe abdomenul inferior, sau transrectală, cu o sondă subțire introdusă în rect. Prima este mai simplă și mai comodă, dar oferă detalii mai puține; a doua arată mai fin structura glandei și este alegerea frecventă când medicul are nevoie de precizie.

Ce este ecografia abdominală a prostatei?

La varianta abdominală, medicul aplică gel pe abdomenul inferior și privește prostata prin vezica urinară plină, care funcționează ca „fereastră” pentru ultrasunete. Examinarea nu implică introducerea niciunui instrument în corp și este, de aceea, ușor de acceptat.

Metoda oferă o imagine de ansamblu: dimensiunea aproximativă a prostatei, forma ei, impactul asupra vezicii și, adesea, cantitatea de urină rămasă după micțiune. Nu are însă rezoluția necesară pentru detalii fine ale țesutului glandular. Regulile de pregătire sunt similare cu cele din ghidul despre ecografia Doppler, în sensul că echipa îți explică din timp ce ai de făcut.

Ce este ecografia transrectală?

La varianta transrectală, o sondă subțire, acoperită cu un înveliș protector și lubrifiată, este introdusă blând în rect. Fiind aproape de prostată, sonda oferă imagini mai detaliate ale glandei și ale țesuturilor vecine, inclusiv ale veziculelor seminale.

Examinarea durează puțin și provoacă mai ales presiune sau disconfort, nu durere puternică. Poate fi folosită pentru măsurarea precisă a volumului prostatei, pentru urmărirea unor zone suspecte și pentru ghidarea unor manevre, precum biopsia. Despre tehnica puncției sub control ecografic poți citi în articolul despre puncția-biopsie ecoghidată.

Care sunt principalele diferențe?

Cum alege medicul varianta potrivită?

Alegerea depinde de motivul examinării. Pentru o primă evaluare a simptomelor urinare, a mărimii prostatei sau a reziduului vezical, varianta abdominală este adesea suficientă. Dacă rezultatele analizelor sau examenul clinic ridică întrebări, ori dacă trebuie ghidată o biopsie, medicul poate recomanda varianta transrectală.

În unele situații, de exemplu după anumite operații sau în prezența unor afecțiuni anale, calea transrectală nu este potrivită și se aleg alternative. Discută cu medicul urolog despre istoricul tău medical, deoarece decizia se ia individual.

Cum te pregătești?

Pentru ecografia abdominală se cere, de obicei, o vezică urinară plină, deci poate fi necesar să bei apă și să te abții de la urinat înainte de examinare. Pentru cea transrectală, cabinetul îți poate cere să golești intestinul sau să folosești o clismă mică, conform instrucțiunilor. Postul nu este întotdeauna necesar, dar confirmă acest lucru când faci programarea.

Informează medicul despre alergia la latex, tratamentele anticoagulante și infecțiile urinare actuale. Aceste informații pot modifica modul în care se face examinarea.

Ce poate arăta ecografia și ce nu poate

Ecografia poate arăta volumul prostatei, forma, eventuale chisturi sau calcificări și formațiuni care merită urmărite. Nu poate, singură, să stabilească cu certitudine natura unei modificări; pentru asta pot fi necesare analize, RMN sau biopsie, după decizia medicului. Informațiile din acest articol sunt generale, iar interpretarea rezultatului ține de medicul specialist.

Dacă vrei să înțelegi mai bine și alte examinări cu ultrasunete, vizitează categoria Imagistică, unde găsești articole despre cele mai frecvente investigații.

Pe scurt

• Ecografia abdominală este simplă și confortabilă, dar oferă mai puține detalii.
• Cea transrectală arată mai fin prostata și ajută la ghidarea biopsiei.
• Pregătirea diferă: vezică plină la prima, indicații speciale la a doua.
• Varianta potrivită se alege împreună cu medicul urolog.