Excizia unei alunițe este o intervenție minoră prin care medicul taie și îndepărtează complet alunița, împreună cu o margine îngustă de piele sănătoasă, apoi închide plaga cu fire. Se face în cabinet, cu anestezie locală, iar alunița scoasă se trimite la laborator pentru examen histopatologic, adică analiza la microscop. Analiza nu înseamnă că medicul bănuiește automat ceva grav: este regula de bază, pentru că numai microscopul spune cu certitudine ce era leziunea.
Mai jos afli de ce se recomandă scoaterea unei alunițe, cum o evaluează medicul înainte, ce metode există și de ce excizia clasică este preferată când există dubii, cum decurge intervenția, ce scrie în rezultat și cum ai grijă de cicatrice. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate; doar un medic dermatolog sau chirurg care te examinează poate spune dacă o aluniță trebuie îndepărtată.
De ce se scoate o aluniță
O aluniță se scoate fie pentru că are un aspect care trebuie lămurit la microscop, fie pentru că deranjează, fie din motive estetice. Aluniță este denumirea populară pentru nev melanocitar, o grupare benignă de melanocite, celulele care produc pigmentul pielii. Majoritatea alunițelor rămân benigne toată viața.
Motive frecvente pentru excizie:
- aspect atipic la examinare sau la dermatoscopie;
- o aluniță care s-a schimbat: a crescut, și-a modificat culoarea, forma sau relieful;
- sângerare, mâncărime persistentă, crustă care nu se vindecă;
- o aluniță care diferă clar de toate celelalte ale aceleiași persoane;
- iritare repetată de la curea, sutien, guler sau aparat de ras;
- dorința de a scăpa de ea din motive estetice.
În cazurile estetice, merită discutat realist dacă cicatricea va arăta mai bine decât alunița. Pe unele zone, cum sunt pieptul sau umerii, cicatricile au tendința să se lățească.
Cum evaluează medicul alunița înainte de intervenție
Înainte de excizie, medicul examinează alunița cu ochiul liber și, de obicei, cu dermatoscopul, o lupă cu lumină specială care arată structurile pigmentului de sub suprafața pielii. Examinarea nu doare și durează câteva minute.
Regula ABCDE
Pentru a recunoaște alunițele care merită arătate unui medic, se folosește frecvent regula ABCDE. Nu este un instrument de autodiagnostic, ci un semnal că e nevoie de un consult.
| Litera | Ce înseamnă | Ce observi |
|---|---|---|
| A – asimetrie | cele două jumătăți nu seamănă | o formă neregulată, dezechilibrată |
| B – bordură | margini neregulate, zimțate, difuze | conturul se „topește” în piele |
| C – culoare | mai multe nuanțe în aceeași aluniță | maro, negru, roșu, albastru, alb |
| D – diametru | mărime mai mare decât a celorlalte | o aluniță care iese în evidență |
| E – evoluție | schimbare în timp | crește, se ridică, sângerează, mănâncă |
Medicii folosesc și „semnul rățuștei urâte”: o aluniță care nu seamănă cu celelalte ale aceleiași persoane merită atenție, chiar dacă nu bifează niciun criteriu.
Sfat: Fotografiază alunițele pe care vrei să le urmărești, cu o riglă sau o monedă alături, la aceeași lumină, la câteva luni o dată. Arată pozele medicului; o schimbare documentată îl ajută mai mult decât o descriere din memorie.
Maparea alunițelor
Persoanele cu multe alunițe, cu antecedente familiale de melanom sau cu pielea foarte deschisă la culoare pot fi urmărite periodic prin mapare, adică fotografierea dermatoscopică a alunițelor și compararea lor în timp. Imaginile se păstrează, la fel ca orice alt document medical, în arhiva ta medicală.
Metodele de îndepărtare și când se folosește fiecare
Există mai multe metode de a scoate o aluniță, dar nu toate permit o analiză completă la microscop. Când există cea mai mică suspiciune, medicii preferă excizia clasică, cu margine.
| Metodă | Ce presupune | Avantaje | Limite |
|---|---|---|---|
| Excizie eliptică (fusiformă) | se taie un fus de piele în jurul aluniței, apoi se coase | alunița se scoate complet, cu margini evaluabile | cicatrice liniară, mai lungă decât alunița |
| Biopsie punch | un instrument circular decupează un cilindru mic de piele | rapidă, pentru leziuni mici | potrivită doar pentru leziuni de mărimea instrumentului |
| Excizie tangențială (shave) | alunița proeminentă se „rade” la nivelul pielii | cicatrice plată, fără fire | poate rămâne o parte din aluniță în profunzime |
| Distrugere cu laser sau electrocauterizare | leziunea este vaporizată sau arsă | aspect estetic bun în cazuri alese | nu rămâne țesut pentru analiză |
De ce fusul este de trei ori mai lung decât alunița
Pentru ca marginile plăgii să se poată apropia fără să formeze „urechi” de piele în capete, medicul taie o elipsă alungită, orientată de-a lungul liniilor naturale de tensiune ale pielii. De aceea cicatricea finală este mai lungă decât diametrul aluniței; e normal și nu înseamnă că s-a tăiat prea mult.
Atenție: Nu încerca să îndepărtezi singur o aluniță cu creme, soluții „miraculoase”, ață sau tăiere. Poți provoca o infecție, o cicatrice urâtă și, mai ales, distrugi țesutul care ar fi putut fi analizat.
Cum decurge excizia, pas cu pas
Excizia unei alunițe durează de obicei între 15 și 40 de minute, din care tăietura propriu-zisă este doar o parte. Succesiunea este aproape aceeași peste tot.
- Discuția și consimțământul: medicul îți explică metoda, cicatricea așteptată și riscurile, iar tu semnezi consimțământul.
- Marcarea: desenează cu un marker conturul elipsei în jurul aluniței.
- Dezinfecția și câmpul steril: pielea se curăță cu antiseptic, iar zona se acoperă cu un câmp steril.
- Anestezia locală: câteva injecții mici în jurul aluniței; ustură câteva secunde, apoi zona amorțește. Ce simți exact este explicat în Anestezia locală: cum acționează și ce simți în timpul ei.
- Excizia: medicul taie cu bisturiul de-a lungul conturului și scoate fusul de piele cu aluniță cu tot.
- Hemostaza: oprește sângerările mici prin compresie sau cu bisturiul electric.
- Sutura: închide plaga, adesea în două straturi, cu fire resorbabile în profunzime și fire la suprafață. Tipurile de fire sunt descrise în Suturile: fire resorbabile, fire care se scot și îngrijire.
- Pansamentul: aplică un pansament steril și îți dă instrucțiuni scrise.
Alunița pusă în recipientul cu fixator primește o etichetă cu numele tău și zona de unde provine și pleacă la laboratorul de anatomie patologică.
Ce simți în timpul procedurii
După anestezie nu ar trebui să simți durere, ci doar presiune, atingere și tragerea firului. Dacă simți o înțepătură ascuțită, spune; medicul mai poate injecta. Poți simți și un miros ușor de ars, dacă se folosește bisturiul electric.
De ce alunița merge la histopatologic și ce scrie în rezultat
Examenul histopatologic este analiza la microscop a țesutului scos și este singura metodă care stabilește cu certitudine natura aluniței. Nici dermatoscopia, nici experiența medicului nu o pot înlocui complet.
Ce cuprinde raportul
Un raport histopatologic pentru o aluniță conține, de obicei:
- descrierea piesei primite: dimensiuni, culoare, orientare;
- descrierea microscopică: tipul de celule, felul în care sunt așezate;
- diagnosticul, de exemplu nev benign de un anumit tip sau o leziune care cere atenție;
- starea marginilor: dacă leziunea a fost îndepărtată complet sau dacă ajunge la marginea piesei.
Rezultatul vine, în general, după câteva zile până la câteva săptămâni. Cum se citește un astfel de raport afli în Rezultatul histopatologic: cât durează și ce conține.
Când e nevoie de o a doua intervenție
Uneori medicul recomandă o reexcizie, adică scoaterea unei margini suplimentare de piele în jurul cicatricei. Se întâmplă când leziunea ajunge la marginea piesei sau când diagnosticul cere margini mai largi. O reexcizie nu înseamnă că prima intervenție a fost greșită; este pasul următor, stabilit pe baza rezultatului. Decizia și planul se discută cu medicul, nu se deduc din raport.
Important: Discută rezultatul cu medicul care a făcut excizia sau cu dermatologul tău, chiar dacă scrie „benign”. El îți spune dacă e nevoie de urmărire și la ce interval.
Îngrijirea după excizie
Îngrijirea după excizia unei alunițe e simplă, dar contează pentru vindecare și pentru aspectul cicatricei. Primești instrucțiuni concrete; cele de mai jos sunt reguli generale.
- păstrează pansamentul uscat cât ți-a spus medicul, adesea 24–48 de ore;
- după aceea poți face duș scurt, apoi tamponezi zona ușor și pui un pansament curat;
- evită baia în cadă, piscina și sauna până la scoaterea firelor;
- nu întinde zona: dacă plaga e pe spate sau pe umăr, renunță o vreme la sala de forță și la ridicarea de greutăți;
- vino la scoaterea firelor la data stabilită.
Când se scot firele
Durata depinde de zonă: pe față firele se scot mai devreme, pe spate și pe membre mai târziu. Tabelul de mai jos oferă repere orientative; medicul decide în cazul tău.
| Zona exciziei | Scoaterea firelor, orientativ |
|---|---|
| Față | 5–7 zile |
| Scalp | 7–10 zile |
| Gât | 5–7 zile |
| Torace, abdomen | 10–14 zile |
| Spate, umeri | 10–14 zile sau mai mult |
| Brațe, picioare | 10–14 zile |
Reguli complete pentru pansament, duș și curățare găsești în Îngrijirea plăgii după o intervenție minoră: reguli de bază.
Cicatricea
Cicatricea este roz și ușor îngroșată în primele luni, apoi se albește și se aplatizează treptat. Pentru un aspect cât mai bun:
- protejează cicatricea de soare cel puțin câteva luni, cu haine sau cu protecție solară, pentru că expunerea o poate închide la culoare;
- după închiderea completă a plăgii, masajul ușor poate ajuta, dacă medicul îl recomandă;
- dacă ai tendință la cicatrici îngroșate sau cheloide, spune dinainte, ca medicul să adapteze tehnica și să îți recomande măsuri suplimentare.
Riscuri și semne de alarmă după excizie
Complicațiile sunt rare și de obicei minore: o vânătaie, o sângerare mică, infecția plăgii, deschiderea plăgii sau o cicatrice lățită. Semne pentru care suni la medic:
- roșeață care se extinde, căldură, durere care crește după a doua sau a treia zi;
- secreție tulbure sau urât mirositoare;
- febră;
- sângerare care nu se oprește după 10–15 minute de apăsare fermă;
- marginile plăgii se desfac.
Dacă apar dificultăți de respirație, umflarea feței sau leșin după procedură, sună la 112. Pentru o imagine de ansamblu asupra celorlalte intervenții din cabinet, de exemplu îndepărtarea unui lipom, consultă Intervențiile minore în ambulatoriu: ghid pentru pacienți.
Ce iei cu tine din acest ghid
Excizia unei alunițe este o procedură scurtă, cu anestezie locală, după care pleci acasă. Alunița se scoate complet, cu o margine de piele sănătoasă, și se trimite la histopatologic, pentru că doar analiza la microscop îi stabilește natura. Rezultatul se discută cu medicul, iar cicatricea se îngrijește și se protejează de soare.
De reținut:
- arată medicului orice aluniță care se schimbă sau diferă de celelalte;
- excizia cu margine permite analiza completă, metodele distructive nu;
- cicatricea e mai lungă decât alunița, pentru că așa se închide corect pielea;
- firele se scot după câteva zile până la două săptămâni, în funcție de zonă;
- o reexcizie, dacă e recomandată, este un pas firesc, nu o greșeală.
Întrebări frecvente
Doare scoaterea unei alunițe?
Doare doar injecția cu anestezic, câteva secunde. După aceea simți presiune și atingere, iar după ce trece anestezia apare o durere ușoară, care cedează de obicei în câteva zile.
Trebuie neapărat trimisă alunița la analiză?
Da, în cazul exciziei chirurgicale analiza este regula. Este singura metodă care confirmă natura leziunii și verifică dacă a fost scoasă complet.
Pot scoate o aluniță cu laserul?
Doar în cazuri alese de medic, când alunița nu ridică niciun semn de întrebare. Laserul distruge țesutul, deci nu mai rămâne nimic de analizat la microscop.
Cât durează până primesc rezultatul histopatologic?
De obicei câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de laborator și de eventualele colorații suplimentare. Medicul îți spune când să revii sau să suni.
Poate reveni alunița după excizie?
După o excizie completă, cu margini libere, revenirea este neobișnuită. O pigmentare nouă în cicatrice trebuie arătată medicului.
