Bronhoscopia este examinarea endoscopică a căilor respiratorii: un tub flexibil, mai subțire decât un creion, cu o cameră la vârf, trece prin nas sau prin gură, apoi printre corzile vocale în trahee și mai departe în bronhii. O face medicul pneumolog, de obicei în spital sau într-o unitate cu sală dedicată, după amorțirea gâtului cu un anestezic local și, în cele mai multe cazuri, cu sedare. Pe lângă imagine, bronhoscopia permite recoltarea de secreții, celule și fragmente de țesut pentru laborator.
Găsești mai jos de ce se face bronhoscopia, cum te pregătești, ce se întâmplă în sală, ce probe se pot lua, ce simți și ce e normal după examinare. Pentru imaginea de ansamblu asupra endoscopiei, vezi Endoscopia: ghid complet despre tipuri, pregătire și riscuri. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.
Ce examinează bronhoscopia
Bronhoscopia examinează direct laringele, traheea și bronhiile, adică arborele de tuburi care duc aerul spre plămâni, până la ramificațiile în care încape bronhoscopul. Alveolele, micii saci în care are loc schimbul de gaze, sunt prea mici pentru a fi văzute direct, dar pot fi „eșantionate” prin lavaj.
Bronhoscopia flexibilă și cea rigidă
| Aspect | Bronhoscopie flexibilă | Bronhoscopie rigidă |
|---|---|---|
| Instrument | tub flexibil subțire, cu cameră | tub metalic drept, mai gros |
| Unde se face | sală de bronhoscopie | sală de operație |
| Anestezie | locală, de obicei plus sedare | generală |
| Folosire tipică | diagnostic, probe de laborator | extragerea corpilor străini, desfacerea unor obstrucții, proceduri complexe |
| Plecare acasă | de multe ori în aceeași zi | după decizia medicului |
Acest articol se ocupă de bronhoscopia flexibilă, cea mai frecventă.
De ce recomandă medicul bronhoscopia
Pneumologul recomandă bronhoscopia când are nevoie să vadă direct căile respiratorii sau să obțină probe care nu se pot lua altfel. De cele mai multe ori, examinarea vine după o radiografie sau un CT toracic și după consult.
Motive frecvente pentru care poate fi discutată:
- o tuse persistentă a cărei cauză nu a fost lămurită;
- sânge în spută;
- imagini anormale la radiografie sau la CT, de exemplu un nodul, o zonă de condensare sau ganglioni măriți;
- infecții pulmonare care nu răspund la tratament sau la care trebuie identificat microbul;
- suspiciunea unui corp străin aspirat, mai ales la copii;
- evaluarea unor boli pulmonare difuze, prin lavaj sau biopsii;
- urmărirea unor leziuni deja cunoscute.
Lista nu este un instrument de autodiagnostic: aceleași semne pot avea cauze foarte diferite. Dacă vrei să înțelegi investigațiile imagistice care precedă de obicei bronhoscopia, vezi Tomografia computerizată (CT): cum decurge examinarea.
Investigațiile care o însoțesc
Bronhoscopia face rareori parte dintr-un drum de diagnostic de un singur pas. Înainte sau după ea, pneumologul poate cere o spirometrie, adică măsurarea volumelor de aer și a debitelor respiratorii, analize ale sputei, analize de sânge sau un CT de control. Uneori, pentru o leziune aflată la periferia plămânului, unde bronhoscopul ajunge greu, medicul poate alege o puncție prin peretele toracic, ghidată de CT, în locul sau în completarea bronhoscopiei. Ordinea și combinația investigațiilor se stabilesc de la caz la caz, după ce arată imaginile și după starea ta generală.
Atenție: Sângele abundent tușit, sufocarea, buzele vinete sau durerea toracică puternică sunt urgențe. Sună la 112, nu aștepta o programare pentru bronhoscopie.
Pregătirea pentru bronhoscopie
Pregătirea pentru bronhoscopie seamănă cu cea pentru gastroscopie: post de câteva ore, discutarea medicamentelor și un însoțitor dacă primești sedare. În plus, medicul poate cere analize și investigații înainte.
Ce ți se poate cere
| Pregătire | De ce |
|---|---|
| Post de câteva ore, după instrucțiunile unității | reduce riscul ca stomacul să își verse conținutul în plămâni |
| Analize de sânge, inclusiv de coagulare | mai ales dacă se plănuiesc biopsii |
| CT toracic recent | ghidează medicul spre zona de interes |
| Discutarea anticoagulantelor și antiagregantelor | riscul de sângerare la biopsie |
| Informații despre astm, BPOC, boli de inimă | influențează pregătirea și monitorizarea |
| Inhalatoarele uzuale | adesea se iau ca de obicei sau se aduc cu tine, după indicația medicului |
Nu opri singur niciun medicament; discuția este descrisă în Medicamentele înainte de o procedură: ce discuți cu medicul, iar regulile postului în Postul înainte de investigații: de ce se cere și cum îl ții. Adu cu tine CD-ul cu imaginile CT și raportul, mai ales dacă au fost făcute în altă unitate.
Sfat: Dacă folosești inhalatoare pentru astm sau BPOC, pune-le în geantă și arată-le echipei la sosire. Medicul îți spune dacă le folosești înainte de examinare, iar a le avea la îndemână te liniștește și pe tine.
Anestezia și sedarea
Bronhoscopia flexibilă se face cu anestezie locală a nasului, gâtului și corzilor vocale, la care se adaugă de obicei o sedare moderată. Anestezia locală reduce tusea și reflexul de înghițire, iar sedarea te relaxează.
Anestezicul local se aplică în mai multe moduri, adesea combinate:
- spray în gât, cu gust amărui;
- gel în nară, dacă bronhoscopul trece pe nas;
- picături pulverizate prin bronhoscop pe corzile vocale și în trahee, care pot provoca o tuse scurtă;
- uneori nebulizare înainte de examinare.
Cum acționează anestezicele locale este explicat în Anestezia locală: cum acționează și ce simți în timpul ei, iar diferențele dintre nivelurile de sedare în Sedarea în endoscopie: tipuri, avantaje și ce urmează după. Pe toată durata ești monitorizat cu pulsoximetru, tensiune și, de obicei, primești oxigen prin nas.
Examinarea, pas cu pas
Bronhoscopia propriu-zisă durează de obicei între 20 și 40 de minute, mai mult dacă se iau multe probe. Pașii se repetă în majoritatea unităților.
- Poziția: stai întins pe spate sau semișezând, după preferința medicului.
- Monitorizarea: ți se pun senzorul pe deget, manșeta de tensiune și canula de oxigen; dacă primești sedare, ți se montează o branulă.
- Anestezia locală: se aplică spray-ul sau gelul și se așteaptă instalarea efectului.
- Inserarea: bronhoscopul trece prin nas sau printr-o piesă bucală, apoi printre corzile vocale; medicul aplică anestezic suplimentar pe parcurs.
- Inspecția: medicul examinează sistematic traheea și fiecare bronhie, de ambele părți.
- Recoltarea probelor, dacă e necesar.
- Retragerea: bronhoscopul iese în câteva secunde.
Probele care se pot lua
- Aspiratul bronșic: secreții aspirate direct, trimise pentru microbi și celule.
- Lavajul bronhoalveolar: o cantitate de ser fiziologic este introdusă într-un segment al plămânului și apoi aspirată, aducând cu ea celule și microorganisme din alveole.
- Periajul: o perie fină desprinde celule de pe peretele bronșic.
- Biopsia bronșică: fragmente mici de mucoasă, luate cu o pensă.
- Biopsia transbronșică: fragmente din țesutul plămânului de dincolo de peretele bronșic, uneori sub control radiologic.
- Puncția ganglionilor ghidată ecografic (EBUS): un bronhoscop cu sondă de ultrasunete permite puncționarea ganglionilor de lângă trahee și bronhii, în centre specializate.
Ce înseamnă o biopsie endoscopică și de ce nu doare este explicat în Biopsia în timpul endoscopiei: de ce se face și ce înseamnă.
Ce simți în timpul bronhoscopiei
Bronhoscopia produce disconfort, dar rareori durere: cele mai frecvente senzații sunt tusea, presiunea în gât și o senzație de lipsă de aer, deși oxigenul îți este monitorizat permanent. Sedarea atenuează mult aceste senzații.
| Moment | Ce poți simți | De ce |
|---|---|---|
| Spray-ul anestezic | gust amar, gât „gros” | efectul anestezicului |
| Trecerea prin corzile vocale | tuse scurtă, presiune | reflexul de protecție al căilor respiratorii |
| Inspecția | senzație de corp străin, nevoia de a tuși | prezența bronhoscopului |
| Lavajul | senzație de lichid rece, tuse | serul fiziologic din bronhii |
| Biopsiile | de obicei nimic, uneori tuse | mucoasa bronșică are puțină sensibilitate la ciupit |
Respiră lent și liniștit; bronhoscopul ocupă doar o parte din trahee, iar aerul trece pe lângă el. Nu poți vorbi în timpul examinării, dar poți ridica mâna dacă vrei să semnalezi ceva; stabilește semnul cu echipa înainte.
După bronhoscopie: ce e normal și ce nu
După examinare rămâi sub observație până când efectul sedării scade și ești stabil, iar nu mănânci și nu bei nimic până nu trece amorțeala gâtului, de obicei una–două ore. Înghițitul cu gâtul amorțit poate trimite lichid sau mâncare în căile respiratorii.
Ce e obișnuit
- gât iritat și răgușeală pentru o zi;
- tuse, uneori cu urme de sânge în spută, mai ales după biopsii;
- o stare ușor febrilă în seara zilei, mai ales după lavaj, care trece de obicei singură;
- somnolență după sedare, motiv pentru care nu conduci și pleci cu un însoțitor; vezi Condusul și munca după sedare: de ce ai nevoie de însoțitor.
Pentru restul zilei, planifică liniște: evită vorbitul mult și forțat, ca să nu irite corzile vocale, nu fuma, iar dacă tusea te deranjează, întreabă echipa ce poți face, fără să iei siropuri din proprie inițiativă.
După unele biopsii transbronșice, medicul poate cere o radiografie toracică de control, pentru a verifica dacă nu a apărut pneumotoraxul, adică pătrunderea aerului între plămân și peretele toracic, o complicație rară.
Important: Sună la unitatea unde ai făcut bronhoscopia sau la 112 dacă apar respirație grea care se agravează, durere toracică ascuțită, mai ales la inspir, sânge tușit în cantitate mare, febră mare cu frisoane care persistă sau confuzie.
Rezultatele
Raportul vizual îl primești la finalul examinării. Rezultatele probelor vin în etape: unele analize microbiologice în câteva zile, culturile pentru anumite microorganisme în câteva săptămâni, iar analiza histopatologică a biopsiilor după câteva zile sau mai mult. Despre buletinul histopatologic găsești detalii în Rezultatul histopatologic: cât durează și ce conține.
Bronhoscopia în câteva idei
Bronhoscopia îi permite pneumologului să vadă direct traheea și bronhiile și să recolteze probe care lămuresc infecții, noduli sau boli pulmonare. Se face cu anestezie locală și, de obicei, cu sedare, durează sub o oră și este urmată de câteva ore de precauție, mai ales la mâncat și băut.
De reținut:
- respecți postul și discuți din timp anticoagulantele;
- aduci imaginile CT și inhalatoarele uzuale;
- tusea și senzația de lipsă de aer sunt frecvente, dar oxigenul e monitorizat permanent;
- nu mănânci până nu trece amorțeala gâtului;
- respirația grea sau durerea toracică după examinare cer evaluare imediată.
Întrebări frecvente
Bronhoscopia doare?
De obicei nu doare. Simți tuse, presiune și disconfort în gât, atenuate de anestezicul local și de sedare.
Pot respira în timpul bronhoscopiei?
Da. Bronhoscopul ocupă doar o parte din trahee, iar aerul trece pe lângă el; în plus, primești oxigen prin nas și ești monitorizat continuu.
Cât durează bronhoscopia?
Examinarea durează de obicei 20–40 de minute. Cu pregătirea și recuperarea după sedare, poți petrece câteva ore în unitate.
Când pot mânca după bronhoscopie?
După ce trece complet amorțeala gâtului, de obicei după una–două ore. Începi cu o înghițitură mică de apă și continui doar dacă înghiți normal, fără tuse.
Este normal să tușesc sânge după bronhoscopie?
Urme mici de sânge în spută pot apărea în prima zi, mai ales după biopsii. Sângele în cantitate mare sau care nu scade cere evaluare imediată.
