Gastroscopia transnazală: ce este și cui i se potrivește

Gastroscopia transnazală este examinarea esofagului, a stomacului și a primei porțiuni a intestinului subțire cu ajutorul unui endoscop foarte subțire, introdus prin nas, nu prin gură. Metoda poate reduce senzația de greață și permite uneori ca pacientul să vorbească în timpul examinării, dar nu este disponibilă în toate cabinetele și nu se potrivește oricui.

Cum diferă examinarea prin nas de cea prin gură?

Principala diferență este calea de acces. La gastroscopia clasică, endoscopul trece peste baza limbii și prin gât, ceea ce declanșează ușor reflexul de vomă. La varianta transnazală, aparatul urmează traseul nasului, ocolește baza limbii și atinge mai puțin zonele care provoacă greață.

Diametrul instrumentului este mai mic, de aceea imaginea și canalul pentru instrumente pot fi mai limitate decât la un endoscop standard. Dacă medicul anticipează o biopsie mai complexă sau o manevră terapeutică, poate alege varianta orală. Pentru o privire de ansamblu asupra tuturor tipurilor de examinări, vezi ghidul complet despre endoscopie.

Cum decurge examinarea pas cu pas?

Procedura este scurtă, iar pașii sunt în general aceiași în majoritatea cabinetelor.

1. Pacientul stă pe un scaun înclinat sau întins pe o parte, după instrucțiunile echipei.
2. Nasul este pregătit cu un spray sau un gel cu efect de amorțire și, uneori, cu un decongestionant.
3. Endoscopul subțire este introdus ușor printr-o nară, apoi condus prin faringe în esofag.
4. Medicul examinează mucoasa esofagului, a stomacului și a duodenului și poate recolta mici probe, dacă este nevoie.
5. Aparatul este retras lent, iar pacientul poate reveni la activități după un scurt repaus.

De obicei nu este nevoie de sedare, ceea ce înseamnă că poți pleca singur și poți conduce, dacă medicul nu a decis altfel. Aceste detalii se confirmă întotdeauna cu echipa care efectuează examinarea.

Cui i se potrivește această metodă?

Varianta transnazală este luată în considerare mai ales la persoanele care au un reflex de vomă accentuat, la cei care nu doresc sedare sau care nu o pot primi din motive medicale, și la pacienții care au nevoie de examinări repetate de control. Poate fi o alternativă utilă și pentru cei care au avut o experiență dificilă cu gastroscopia pe cale orală.

Nu este potrivită întotdeauna: o deviație importantă de sept nazal, un nas foarte îngust, sângerări nazale frecvente sau o intervenție recentă la nivelul nasului pot face examinarea dificilă. Tulburările de coagulare sau tratamentul anticoagulant se discută obligatoriu înainte, deoarece mucoasa nazală poate sângera ușor. Despre efectele nedorite posibile ale examinărilor endoscopice în general citește și riscurile endoscopiei.

Ce poți simți în timpul examinării?

Cele mai frecvente senzații sunt presiunea în nas, lăcrimarea și o ușoară iritație a gâtului. Unii pacienți descriu o senzație de gâdilare sau de apăsare în spatele nasului. Durerea intensă nu este de așteptat și trebuie semnalată imediat.

Dacă simți nevoia să strănuți sau să tușești, anunță echipa; examinarea poate fi întreruptă scurt. Respirația calmă pe gură, relaxarea umerilor și ținerea capului drept ajută la trecerea instrumentului.

Avantaje și limite pe scurt

Aceste informații sunt generale. Alegerea metodei depinde de motivul investigației, de anatomia ta și de dotările cabinetului, deci se stabilește împreună cu medicul gastroenterolog sau endoscopist, care îți cunoaște istoricul medical.

Cum te pregătești?

Pregătirea este similară cu cea pentru gastroscopia obișnuită: post alimentar conform indicațiilor, informarea medicului despre medicamente, alergii și boli asociate și, uneori, oprirea temporară a unor tratamente. Dacă ai un copil de pregătit pentru examinare, deosebirile de abordare sunt descrise în articolul despre endoscopia la copii. Mai multe subiecte utile găsești în categoria Endoscopie.

Pe scurt

• Gastroscopia transnazală folosește un endoscop subțire introdus prin nas.
• Poate reduce greața și, de multe ori, se face fără sedare.
• Nu se potrivește la probleme nazale importante sau când sunt necesare manevre complexe.
• Metoda se alege împreună cu medicul, în funcție de caz.