RMN-ul: cum decurge examinarea prin rezonanță magnetică

Rezonanța magnetică nucleară, prescurtată RMN, este o investigație imagistică ce folosește un câmp magnetic foarte puternic și unde radio pentru a obține imagini detaliate ale țesuturilor, fără raze X. Pentru pacient, examinarea înseamnă să stai întins și nemișcat pe o masă care intră într-un tunel, de obicei între 20 și 60 de minute, cu o antenă așezată peste zona examinată, timp în care aparatul produce zgomote puternice, ritmice. Nu doare, iar la final pleci acasă fără restricții, dacă nu ai primit sedare.

Mai jos găsești cum funcționează aparatul, ce vede bine, ce tipuri de RMN există, de ce siguranța în preajma magnetului contează atât de mult și ce se întâmplă, minut cu minut, în sala de examinare. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Ce este RMN-ul și cum funcționează

RMN-ul este o metodă care măsoară semnalele emise de atomii de hidrogen din corp atunci când sunt plasați într-un câmp magnetic și stimulați cu unde radio. Corpul este format în mare parte din apă și grăsime, ambele bogate în hidrogen, iar fiecare țesut răspunde puțin diferit.

Procesul are trei etape, care se repetă de mii de ori în timpul examinării:

1. Alinierea. În câmpul magnetic, nucleii de hidrogen, numiți și protoni, se aliniază parțial după direcția câmpului.
2. Excitarea. O antenă trimite impulsuri scurte de unde radio, care scot protonii din această aliniere.
3. Revenirea. Când impulsul se oprește, protonii revin și emit un semnal radio slab, captat de antene și transformat de calculator în imagine.

Intensitatea câmpului magnetic se măsoară în tesla (T). Aparatele clinice obișnuite au 1,5 T sau 3 T, adică un câmp de zeci de mii de ori mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului. RMN-ul nu folosește radiații ionizante, așa că nu există iradiere, iar examinarea se poate repeta fără acest tip de risc.

Secvențele

O examinare RMN este formată din mai multe secvențe, fiecare de câteva minute, care evidențiază alte proprietăți ale țesuturilor. În raport vei întâlni denumiri precum T1, T2, FLAIR sau difuzie. Nu trebuie să le înțelegi în detaliu: e suficient să știi că fiecare secvență are alt sunet și că între ele asistentul îți poate vorbi prin difuzor.

Ce vede bine RMN-ul și cât durează examinarea

RMN-ul este metoda imagistică cu cel mai bun contrast între țesuturile moi, de aceea e preferat pentru creier, măduva spinării, articulații, mușchi și multe organe abdominale și pelvine. Durata depinde de regiune, de numărul de secvențe și de folosirea contrastului.

RMN-ul vede mai slab plămânii și detaliile fine ale osului cortical, unde tomografia computerizată este de multe ori mai potrivită. În urgențele majore, CT-ul este adesea preferat pentru rapiditate. Comparația tuturor metodelor o găsești în Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.

Tipurile de aparate RMN

Aparatele RMN diferă prin intensitatea câmpului magnetic și prin forma deschiderii, iar alegerea lor ține de întrebarea clinică și de nevoile pacientului.

Aparatele deschise au de regulă un câmp magnetic mai slab, ceea ce poate prelungi examinarea sau reduce detaliile pentru anumite întrebări. Medicul radiolog îți poate spune dacă un astfel de aparat este potrivit pentru examinarea ta. Dacă spațiul închis te neliniștește, strategiile concrete sunt în RMN-ul și claustrofobia: cum faci față zgomotului și spațiului.

Siguranța în preajma magnetului

Magnetul unui aparat RMN este pornit permanent, inclusiv când nu se face nicio examinare, de aceea regulile de siguranță se aplică din momentul în care intri în zona sălii. Un obiect feromagnetic, adică unul atras de magnet, cum ar fi o foarfecă, o cheie sau o agrafă, poate fi tras cu forță spre tunel și poate răni pe cineva.

Din acest motiv:

• completezi un chestionar de siguranță detaliat, cu întrebări despre operații, implanturi, dispozitive electronice, fragmente metalice și sarcină;
• lași în vestiar telefonul, cheile, cardurile bancare (magnetul le poate șterge), ceasul, monedele, bijuteriile, agrafele și ochelarii;
• scoți hainele cu părți metalice, de exemplu sutienul cu balene sau pantalonii cu nasturi metalici, și primești un halat;
• în unele unități ți se poate cere să îndepărtezi machiajul, pentru că unele produse conțin particule metalice.

Important: Stimulatorul cardiac, defibrilatorul implantabil, implantul cohlear, neurostimulatorul, pompele de insulină, clipurile pe vasele cerebrale sau fragmentele metalice din ochi trebuie anunțate la programare, nu doar în ziua examinării. Multe dispozitive moderne permit RMN în anumite condiții, dar fiecare caz se verifică dinainte, cu documentele dispozitivului.

Toate detaliile despre implanturi, plasturi medicamentoși, tatuaje și dispozitive sunt în Pregătirea pentru RMN: metale, implanturi și dispozitive. Pentru celelalte reguli generale de pregătire, vezi Pregătirea pentru investigații: ghid complet pentru pacient.

Cum decurge examinarea RMN, pas cu pas

Examinarea urmează aproape întotdeauna același traseu, de la recepție la ultima secvență. Iată etapele obișnuite:

1. Recepția. Prezinți actul de identitate, trimiterea și investigațiile anterioare legate de aceeași regiune.
2. Chestionarul de siguranță. Îl completezi și îl discuți cu asistentul sau cu medicul; orice „nu știu” se clarifică înainte de a intra.
3. Vestiarul. Lași toate obiectele metalice și te schimbi, dacă e nevoie.
4. Branula. Dacă examinarea cere contrast, ți se montează o branulă într-o venă a brațului.
5. Poziționarea. Te întinzi pe masă, de obicei pe spate. Peste zona examinată se așază o antenă, numită bobină: o cască pentru cap, o manșetă pentru genunchi sau o placă flexibilă pentru abdomen.
6. Protecția auditivă. Primești căști sau dopuri de urechi, uneori ambele.
7. Para de alarmă. Ți se dă în mână o pară de cauciuc pe care o strângi dacă ai nevoie de ajutor; asistentul te aude și te vede tot timpul.
8. Intrarea în tunel. Masa intră în aparat până când zona examinată ajunge în centrul magnetului.
9. Secvențele. Urmează mai multe secvențe, fiecare de câteva minute. Între ele, asistentul îți poate spune cât mai durează sau îți poate cere să ții respirația, la examinările abdominale.
10. Contrastul. Dacă e cazul, contrastul se injectează spre final, după care se repetă câteva secvențe.
11. Ieșirea. Masa iese din tunel, ți se scoate branula și poți pleca.

Sfat: Înainte să intri în tunel, mergi la toaletă și cere o pernă sub genunchi. Statul nemișcat o jumătate de oră e mult mai ușor cu vezica goală și cu spatele relaxat.

Ce simți și ce auzi în timpul RMN-ului

RMN-ul nu doare, dar este o experiență neobișnuită prin zgomot, prin spațiu și prin nevoia de a sta nemișcat mult timp. Să știi dinainte ce urmează reduce mult neliniștea.

Zgomotul

Zgomotele vin de la bobinele de gradient, componente care se pornesc și se opresc foarte rapid în timpul fiecărei secvențe. Sunetele seamănă cu bătăi, țăcănituri, bâzâit sau sirene și pot fi foarte puternice, motiv pentru care protecția auditivă este obligatorie. Ritmul se schimbă de la o secvență la alta.

Căldura și alte senzații

Undele radio pot încălzi ușor corpul, așa că o senzație de căldură este frecventă și normală. Unele persoane simt, în timpul anumitor secvențe, mici furnicături sau contracții ușoare ale mușchilor, mai ales la nivelul spatelui sau al membrelor; sunt inofensive, dar e bine să le spui. Dacă o zonă a pielii devine fierbinte sau te arde, de exemplu la nivelul unui tatuaj, anunță imediat.

De ce contează nemișcarea

Fiecare secvență construiește imaginea din multe măsurători succesive. O mișcare, chiar mică, produce artefacte și poate obliga la repetarea secvenței, ceea ce prelungește examinarea. Respiră liniștit și evită să înghiți des sau să îți miști degetele la examinările de mână.

RMN-ul cu substanță de contrast

Unele examinări RMN necesită un contrast pe bază de gadoliniu, administrat în venă, care evidențiază vasele, inflamațiile sau anumite leziuni. Medicul radiolog decide dacă e nevoie de el, în funcție de întrebarea clinică.

Majoritatea pacienților nu simt nimic special la injectare, uneori doar o senzație rece în braț. Reacțiile alergice sunt rare, iar la persoanele cu boală renală severă se iau precauții suplimentare, de aceea ți se poate cere o analiză a funcției rinichilor. Rolul, riscurile și întrebările de pus sunt explicate pe larg în Substanța de contrast la CT și RMN: rol, riscuri, întrebări.

Rezultatul RMN și pașii următori

După examinare, de obicei poți conduce și îți poți relua activitățile imediat. Excepția este situația în care ai primit un sedativ pentru anxietate, caz în care ai nevoie de un însoțitor și nu conduci în aceeași zi.

Raportul RMN se eliberează de regulă după câteva ore sau câteva zile, pentru că examinarea produce sute sau mii de imagini, pe care radiologul le analizează pe rând și le compară cu investigațiile anterioare. Primești și imaginile în format DICOM; păstrează-le, așa cum explicăm în Imaginile pe CD și formatul DICOM: cum le păstrezi și le vezi. Pentru structura raportului, vezi Raportul unei investigații imagistice: cum îl citești, iar dacă urmează o decizie importantă, ai opțiunea unei a doua opinii pe imagini.

Atenție: RMN-ul nu este o investigație de urgență în sine. Dacă ai semne de accident vascular cerebral, o durere de cap bruscă și foarte puternică, slăbiciune bruscă a picioarelor cu pierderea controlului urinar sau un traumatism grav, sună la 112; echipa de urgență decide ce investigație e necesară.

Ce iei cu tine din acest ghid despre RMN

RMN-ul este o investigație fără raze X, foarte bună pentru țesuturile moi, care cere răbdare: 20–60 de minute nemișcat, cu zgomote puternice, într-un spațiu restrâns. Siguranța depinde de declararea corectă a metalelor și dispozitivelor, pentru că magnetul este mereu pornit. Rezultatul vine ca raport scris, însoțit de imagini, și se discută cu medicul care te-a trimis.

Pe scurt:

• anunță la programare orice implant sau dispozitiv electronic;
• lasă în vestiar tot ce e metalic, inclusiv telefonul și cardurile;
• folosește căștile sau dopurile și para de alarmă;
• căldura ușoară și zgomotul sunt normale, arsura locală nu;
• dacă spațiile închise te sperie, discută din timp opțiunile.