Substanța de contrast este un produs administrat înainte sau în timpul unei investigații imagistice pentru a face anumite structuri mai vizibile: vasele de sânge, un organ, o zonă inflamată sau o leziune. La tomografia computerizată se folosesc de obicei substanțe pe bază de iod, la rezonanța magnetică substanțe pe bază de gadoliniu, iar pentru unele examinări ale tubului digestiv suspensii de bariu. Majoritatea pacienților nu au nicio problemă, iar reacțiile serioase sunt rare, dar există câteva informații pe care trebuie să le dai echipei medicale înainte.
Ghidul de față explică rolul contrastului, tipurile, senzațiile normale, reacțiile posibile, legătura cu funcția rinichilor și ce întrebări merită puse. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate: decizia de a folosi contrast și precauțiile necesare le stabilește medicul radiolog.
Ce este substanța de contrast și de ce se folosește
Substanța de contrast este un produs care modifică felul în care un țesut apare pe imagine, astfel încât diferențele dintre structuri devin mai clare. Fără contrast, unele organe și leziuni au aspecte foarte asemănătoare cu țesutul din jur și pot fi greu de deosebit.
Contrastul ajută medicul radiolog, în general, să:
- vadă clar arterele și venele, de exemplu la un angio-CT;
- evalueze irigația unui organ sau a unei leziuni;
- deosebească o zonă inflamată de țesutul sănătos;
- caracterizeze o formațiune, în funcție de felul în care captează contrastul în timp;
- urmărească drumul urinei prin rinichi și uretere, în faza tardivă.
Nu orice investigație are nevoie de contrast. Multe examinări CT și RMN se fac native, adică fără nicio substanță. Radiologul decide, pe baza întrebării de pe trimitere și a investigațiilor anterioare, dacă beneficiul justifică folosirea lui. Cum decurg examinările în sine afli din Tomografia computerizată (CT): cum decurge examinarea și RMN-ul: cum decurge examinarea prin rezonanță magnetică.
Tipurile de substanțe de contrast
Fiecare metodă imagistică folosește un alt tip de contrast, adaptat principiului ei fizic. Tabelul de mai jos prezintă orientativ principalele categorii.
| Tip | Unde se folosește | Cum acționează | Cale de administrare uzuală |
|---|---|---|---|
| Iodat | CT, angiografie, unele radiografii | iodul oprește puternic razele X | în venă, uneori pe gură sau în alte cavități |
| Pe bază de gadoliniu | RMN | modifică semnalul protonilor din jur | în venă, uneori în articulație |
| Bariu | radiografii ale tubului digestiv, unele CT | oprește razele X în lumenul digestiv | pe gură sau pe cale rectală |
| Contrast ecografic | ecografie cu contrast | microbule de gaz care reflectă ultrasunetele | în venă |
Cum se administrează
Cel mai des, contrastul se injectează printr-o branulă, un tub subțire de plastic montat într-o venă a brațului. La CT, injectarea se face de obicei cu un injector automat, cu o viteză controlată, sincronizată cu scanarea. La unele examinări abdominale se bea în prealabil un contrast oral, iar la artrografia RMN contrastul se introduce direct în articulație, sub ghidaj imagistic.
Ce simți când primești contrastul
Senzațiile resimțite la injectare depind de tipul de contrast și sunt, în cele mai multe cazuri, normale și trecătoare. Să le cunoști dinainte te ajută să nu le confunzi cu o reacție.
| Senzație | Tip de contrast | Este normală? |
|---|---|---|
| Căldură care se răspândește în corp | iodat | da, durează câteva secunde |
| Gust metalic în gură | iodat | da |
| Senzația că ai urinat | iodat | da, nu s-a întâmplat nimic |
| Senzație de rece în braț | gadoliniu | da |
| Durere, umflare sau arsură la locul branulei | oricare | nu, se anunță imediat |
| Mâncărime, bășici pe piele, strănut repetat | oricare | posibilă reacție, se anunță imediat |
| Greutate în respirație, umflarea buzelor | oricare | reacție, se anunță imediat |
Extravazarea
Uneori, o parte din contrast iese din venă în țesutul de sub piele, situație numită extravazare. Apar umflare, tensiune sau durere în jurul branulei. De cele mai multe ori se rezolvă fără urmări, cu măsuri locale indicate de echipă, dar trebuie semnalată pe loc, ca injectarea să fie oprită.
Reacțiile posibile și cât de frecvente sunt
Reacțiile la substanțele de contrast moderne sunt rare, iar cele grave sunt foarte rare. Unitățile de imagistică au proceduri, medicamente și personal instruit pentru a recunoaște și trata rapid orice reacție.
Specialiștii împart reacțiile, în general, astfel:
- ușoare: mâncărime, câteva bășici pe piele, strănut, greață trecătoare; adesea trec singure sau cu un tratament simplu;
- moderate: erupție extinsă, umflare a feței, respirație șuierătoare ușoară; necesită tratament și supraveghere;
- severe: dificultăți mari de respirație, scăderea tensiunii, pierderea cunoștinței; sunt foarte rare și cer intervenție imediată, pentru care unitatea este pregătită.
Există și reacții întârziate, care apar la câteva ore sau zile după examinare, de obicei sub forma unei erupții pe piele, cu mâncărime. Sunt în general ușoare, dar trebuie anunțate medicului și menționate la investigațiile viitoare.
Atenție: Dacă după ce ai plecat acasă apar umflarea feței, a limbii sau a gâtului, dificultăți de respirație, amețeală puternică sau o stare de rău care se agravează rapid, sună imediat la 112 și spune că ai primit substanță de contrast.
Un mit frecvent
Mulți pacienți cred că alergia la fructe de mare sau la iodul din dezinfectante înseamnă automat alergie la contrastul iodat. Ghidurile societăților de radiologie arată că aceste alergii nu prezic în mod specific o reacție la contrast. Spune însă oricum toate alergiile pe care le ai; o persoană cu multe alergii sau cu astm poate avea un risc ceva mai mare, iar radiologul ține cont de asta.
Rinichii și substanța de contrast
Substanțele de contrast administrate în venă se elimină în principal prin rinichi, de aceea funcția renală este o informație importantă înainte de examinare. La persoanele cu rinichi sănătoși, contrastul este eliminat în general în decurs de o zi, fără probleme.
Contrastul iodat
La pacienții cu o boală renală severă, contrastul iodat poate contribui, în unele situații, la o înrăutățire temporară a funcției rinichilor. De aceea ți se poate cere o analiză recentă a creatininei, din care laboratorul calculează rata de filtrare glomerulară estimată (RFGe), un indicator al cât de bine filtrează rinichii. În funcție de rezultat, radiologul poate decide hidratare suplimentară, alt protocol sau altă investigație.
Gadoliniul
Pentru gadoliniu, o complicație rară numită fibroză sistemică nefrogenă, care afectează pielea și organele interne, a fost descrisă la pacienți cu insuficiență renală severă, mai ales după unele tipuri mai vechi de produse. Cu substanțele folosite în prezent și cu verificarea funcției renale, ea a devenit extrem de rară. Studiile au arătat și că mici cantități de gadoliniu pot rămâne în unele țesuturi, inclusiv în creier, după examinări repetate; până acum nu s-a demonstrat un efect clinic al acestor depozite, dar este unul dintre motivele pentru care contrastul se folosește doar când este util.
Sfat: Dacă ai o boală de rinichi cunoscută sau ai făcut de curând analize, ia rezultatul creatininei la programare. Te scutește de o recoltare suplimentară și de o eventuală amânare.
Ce trebuie să anunți înainte de examinare
Câteva situații schimbă felul în care se folosește contrastul sau precauțiile luate, așa că trebuie spuse la programare și din nou în ziua examinării.
- O reacție anterioară la contrast, chiar ușoară: ce produs, la ce investigație, cum s-a manifestat.
- Alergiile importante și astmul, mai ales dacă sunt greu de controlat.
- Bolile de rinichi, dializa sau transplantul renal.
- Diabetul și tratamentul lui: pentru unele antidiabetice, de exemplu metforminul, medicul îți poate da instrucțiuni speciale, în funcție de funcția rinichilor.
- Bolile tiroidei: contrastul iodat poate influența unele boli tiroidiene și poate amâna cu câteva săptămâni anumite investigații sau tratamente cu iod radioactiv.
- Bolile de inimă severe și alte boli cronice importante.
- Sarcina, posibilă sau confirmată.
- Alăptarea.
Nu întrerupe singur niciun medicament. Ce se discută și cu cine este explicat în Medicamentele înainte de o procedură: ce discuți cu medicul. Pentru investigațiile în sarcină, regulile generale sunt în Investigațiile cu radiații și sarcina: ce trebuie să spui.
Important: Spune dacă ai avut vreodată o reacție la contrast, chiar dacă a fost demult și a trecut repede. Este cea mai importantă informație pentru prevenirea unei noi reacții.
Ce se întâmplă dacă ai avut deja o reacție
O reacție anterioară nu înseamnă automat că nu mai poți face niciodată o investigație cu contrast. Medicul radiolog analizează împreună cu medicul curant ce tip de reacție a fost, cât de importantă este noua investigație și ce alternative există.
Variantele discutate pot fi, în general:
- o investigație fără contrast, dacă răspunde întrebării;
- o altă metodă imagistică, de exemplu ecografia sau RMN-ul în loc de CT;
- un alt produs de contrast din aceeași categorie;
- o premedicație, adică medicamente administrate înainte, stabilite strict de medic, după protocolul unității;
- efectuarea examinării într-o unitate cu suport anestezic imediat.
Nu există o regulă unică pentru toată lumea, iar deciziile se iau individual. Notează în arhiva ta medicală numele produsului care a produs reacția, dacă îl afli.
După examinare: ce faci acasă
După o examinare cu contrast în venă, de obicei îți reiei activitățile imediat. Câteva reguli simple te ajută în orele următoare:
- bea lichide, mai ales apă, dacă medicul nu ți-a limitat aportul de lichide din cauza unei boli de inimă sau de rinichi;
- urmărește locul branulei: o vânătaie mică e frecventă, dar umflarea care crește, roșeața sau durerea se anunță;
- observă pielea în următoarele zile; o erupție întârziată se semnalează medicului;
- respectă instrucțiunile speciale primite pentru medicamente, de exemplu pentru antidiabetice, dacă ți s-au dat.
Alăptarea poate continua în general după contrast, conform ghidurilor actuale, pentru că în lapte trece o cantitate foarte mică; discută totuși cu radiologul, care îți poate spune ce variante ai dacă preferi o pauză.
Întrebări de pus medicului înainte de investigația cu contrast
O discuție scurtă cu medicul sau cu radiologul îți clarifică de ce ai nevoie de contrast și ce precauții se iau. Iată întrebări utile:
- De ce este necesar contrastul la investigația mea?
- Ce tip de contrast se va folosi?
- Am nevoie de o analiză a creatininei înainte? Cât de recentă trebuie să fie?
- Trebuie să schimb ceva la medicamentele mele?
- Ce fac dacă am avut o reacție în trecut?
- Cât timp trebuie să rămân în unitate după examinare?
- Ce semne trebuie să urmăresc acasă?
Poți nota răspunsurile pe aceeași foaie cu lista medicamentelor și o poți lua cu tine, după modelul din Ce iei cu tine la investigație: acte, rezultate și întrebări. Pentru imaginea de ansamblu asupra tuturor investigațiilor, consultă Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.
Ce merită reținut despre substanța de contrast
Substanța de contrast este un instrument care face investigațiile CT și RMN mai precise, folosit doar când întrebarea clinică o cere. Senzațiile trecătoare, cum ar fi căldura sau gustul metalic, sunt normale, reacțiile serioase sunt rare, iar unitățile de imagistică sunt pregătite pentru ele. Siguranța ta depinde în mare parte de informațiile pe care le dai înainte.
De reținut:
- CT-ul folosește de obicei contrast iodat, RMN-ul contrast pe bază de gadoliniu;
- anunță orice reacție anterioară, alergiile, astmul, bolile de rinichi și de tiroidă;
- adu o analiză recentă a creatininei, dacă ți se cere;
- nu opri singur medicamentele, inclusiv antidiabeticele;
- bea lichide după examinare, dacă nu ai restricții;
- umflarea feței sau greutatea în respirație înseamnă 112.
Întrebări frecvente
Pot refuza substanța de contrast?
Da, ai dreptul să refuzi, dar e bine să discuți înainte cu radiologul. Uneori examinarea fără contrast nu poate răspunde întrebării medicale și ar putea fi necesară repetarea ei.
Cât timp rămâne contrastul în corp?
La persoanele cu rinichi sănătoși, cea mai mare parte se elimină prin urină în aproximativ o zi. La cei cu funcție renală redusă, eliminarea durează mai mult.
Este contrastul de la RMN la fel cu cel de la CT?
Nu. CT-ul folosește de obicei produse pe bază de iod, RMN-ul produse pe bază de gadoliniu, cu proprietăți și riscuri diferite, iar o reacție la unul nu înseamnă automat reacție la celălalt.
Trebuie să vin pe nemâncate pentru o examinare cu contrast?
Multe unități cer un post scurt, de câteva ore, dar regulile diferă. Urmează instrucțiunile primite la programare și nu renunța la apă dacă nu ți se cere explicit.
Ce înseamnă dacă am mâncărime după examinare?
Poate fi o reacție ușoară la contrast. Anunță imediat personalul dacă ești încă în unitate sau medicul dacă ești acasă, iar dacă apar umflare sau greutate în respirație sună la 112.
