Angio-CT și angio-RMN: cum se examinează vasele de sânge

Angio-CT și angio-RMN sunt examinări care arată arterele și venele din interiorul corpului în imagini foarte detaliate, fără intervenție chirurgicală. Prima folosește tomograful cu raze X, a doua rezonanța magnetică. De obicei, în ambele cazuri ți se injectează o substanță de contrast într-o venă a brațului, care umple vasele și le face vizibile pe imagine.

Prefixul „angio” vine din greacă și înseamnă „vas”, deci angio-CT înseamnă pur și simplu tomografie computerizată a vaselor. Medicii le cer când vor să vadă îngustări, dilatații, cheaguri sau malformații la creier, gât, inimă, torace, abdomen ori picioare. Mai jos afli când se alege fiecare metodă, cum te pregătești, cum decurge examinarea și ce riscuri există. Informațiile sunt generale, iar medicul tău decide ce ți se potrivește. Pentru contextul general vezi și Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.

Ce este angio-CT și ce este angio-RMN?

Angio-CT este o tomografie computerizată făcută rapid, în momentul în care substanța de contrast iodată trece prin vasele examinate, iar angio-RMN este o rezonanță magnetică care evidențiază vasele, uneori cu contrast, alteori fără. În ambele cazuri calculatorul reconstruiește imaginile în secțiuni și, la nevoie, în modele tridimensionale ale vaselor.

Cum funcționează fiecare aparat în parte este explicat în Tomografia computerizată (CT): cum decurge examinarea și RMN-ul: cum decurge examinarea prin rezonanță magnetică. Aici contează diferența de principiu: CT-ul folosește raze X și este foarte rapid, RMN-ul folosește un câmp magnetic și unde radio și nu iradiază, dar durează mai mult și este mai sensibil la mișcare.

Când se recomandă examinarea vaselor?

Medicul recomandă o angiografie imagistică atunci când simptomele sau alte investigații ridică suspiciunea unei probleme a vaselor sau când trebuie planificat un tratament. Exemple frecvente:

• suspiciunea unui anevrism, adică a unei dilatații anormale a peretelui unui vas;
• îngustarea arterelor care irigă picioarele, creierul sau rinichii;
• suspiciunea unui cheag în plămâni (embolie pulmonară) sau în alte vase;
• evaluarea vaselor înainte de o operație sau după o intervenție;
• urmărirea unor malformații vasculare descoperite întâmplător.

Pentru întrebări mai simple, de exemplu fluxul sângelui prin venele picioarelor, ecografia Doppler este adesea prima alegere, pentru că nu folosește nici radiații, nici contrast; vezi Ecografia Doppler: ce arată și cum decurge examinarea.

Cum se aleg între angio-CT și angio-RMN?

Alegerea depinde de zona examinată, de cât de urgentă este situația și de starea ta. În urgențe, cum este suspiciunea unei embolii pulmonare, angio-CT-ul este de obicei preferat, pentru că durează câteva minute. Pentru examinări programate, mai ales la persoane tinere sau când se vrea evitarea radiațiilor, angio-RMN-ul poate fi o alternativă.

Nu există o metodă „mai bună” în general, ci una mai potrivită pentru întrebarea medicului. Poți întreba, la programare, de ce a fost aleasă aceasta și dacă ar exista alternativă.

Cum te pregătești?

Pregătirea diferă puțin între cele două metode, dar câteva reguli sunt comune. Cabinetul poate cere post de câteva ore, în special dacă se administrează contrast, pentru a reduce riscul de greață. Trebuie să anunți din timp dacă ai alergii, dacă ai avut reacții la o substanță de contrast, dacă ai boală de rinichi, diabet sau dacă iei anumite medicamente.

Pentru angio-CT, medicul poate cere o analiză a funcției rinichilor (creatinina), deoarece contrastul iodat este eliminat prin rinichi. Unele medicamente pentru diabet sau pentru tensiune se discută separat, iar principiile generale sunt în Medicamentele înainte de o procedură: ce discuți cu medicul. Pentru angio-RMN trebuie să spui despre orice metal din corp: proteze, stimulatoare, clipuri, fragmente metalice. Lista completă este în Pregătirea pentru RMN: metale, implanturi și dispozitive.

Atenție: Anunță medicul dacă ești însărcinată sau alăptezi. Pentru angio-CT, radiațiile și contrastul se discută atent, iar pentru angio-RMN se evită de obicei contrastul în sarcină. Detalii despre radiații în sarcină sunt în Investigațiile cu radiații și sarcina: ce trebuie să spui.

Cum decurge examinarea?

La angio-CT stai întins pe masa tomografului, ți se montează un cateter subțire într-o venă a brațului, iar în timpul scanării ți se injectează contrastul cu un injector automat. Poți simți căldură în corp, un gust metalic în gură sau senzația că ai urinat; sunt reacții obișnuite, trec în câteva zeci de secunde și nu înseamnă o alergie. Ți se cere să ții respirația câteva secunde. Examinarea durează sub cinci minute, iar pregătirea o prelungește.

La angio-RMN stai întins în tunelul aparatului, auzi zgomote puternice și primești căști sau dopuri pentru urechi. Dacă se folosește contrast, se injectează la jumătatea examinării. Trebuie să stai nemișcat, iar tehnicianul comunică permanent cu tine. Dacă ți-e teamă de spații închise, citește RMN-ul și claustrofobia: cum faci față zgomotului și spațiului.

Ce riscuri are contrastul?

Contrastul este în general bine tolerat, dar poate produce reacții alergice, de obicei ușoare (mâncărime, roșeață), iar rar reacții severe, motiv pentru care există personal instruit și medicamente la îndemână. Substanța iodată poate afecta rinichii la persoane cu funcție renală slabă, iar cea cu gadoliniu se folosește cu precauție în boli renale severe. Pe larg, subiectul este tratat în Substanța de contrast la CT și RMN: rol, riscuri, întrebări.

După examinare, bei apă mai mult decât de obicei, dacă medicul nu îți restricționează lichidele, pentru a ajuta eliminarea contrastului. Dacă apar mâncărimi tardive, erupții, umflare la locul injectării sau dificultăți de respirație, anunți imediat un medic sau mergi la urgențe.