Ecografia musculo-scheletală: tendoane, mușchi, articulații

Ecografia musculo-scheletală este examinarea cu ultrasunete a țesuturilor moi din jurul oaselor: tendoane, mușchi, ligamente, burse și lichidul din articulații. Medicul pune sonda pe zona dureroasă și vede imaginea în timp real, uneori în timp ce îți mișcă articulația. Nu folosește radiații, nu cere pregătire și poate fi repetată fără probleme.

Se cere frecvent pentru dureri de umăr, de cot, de călcâi sau de genunchi, pentru umflături la încheieturi sau după entorse și accidente sportive. Mai jos afli ce poate arăta, ce limite are, cum decurge examinarea și cum se alege între ecografie, radiografie și RMN. Informațiile au caracter general, iar decizia o ia medicul care te examinează. O privire de ansamblu asupra metodelor găsești în Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.

Ce poate vedea ecografia musculo-scheletală?

Ecografia vede bine structurile situate aproape de suprafață: tendoanele, mușchii, ligamentele, nervii superficiali, bursele și lichidul din jurul articulațiilor. Pe ecran, tendonul sănătos apare ca un fascicul cu fibre paralele, ordonate, iar o rupere sau o inflamație strică acest aspect.

Printre lucrurile pe care le poate arăta se numără:

• inflamația unui tendon (tendinită) sau îngroșarea lui;
• ruperea parțială sau totală a unui tendon sau a unui mușchi;
• lichidul din articulație sau dintr-o bursă (de exemplu, în jurul umărului sau al genunchiului);
• chisturile sinoviale, cum este chistul Baker din spatele genunchiului;
• calcificările din tendoane;
• compresia unui nerv, cum se întâmplă în sindromul de tunel carpian, după aspectul nervului și al structurilor din jur.

De ce contează examinarea dinamică

Spre deosebire de o radiografie sau de un RMN, care sunt imagini statice, ecografia se poate face în mișcare. Medicul îți cere să ridici brațul, să îndoi genunchiul sau să strângi pumnul și urmărește cum alunecă tendoanele. Unele probleme apar doar în anumite poziții, de exemplu un tendon care se „agață” sub un os la ridicarea brațului, și astfel pot fi văzute în timp real.

Ce nu poate arăta ecografia musculo-scheletală?

Ecografia nu poate vedea prin os, deci nu arată interiorul osului, cartilajul din profunzime sau structurile aflate în spatele lui. Ultrasunetele sunt reflectate de os, iar în spatele lui rămâne o umbră. Din acest motiv, fracturile mici, edemul osos sau leziunile meniscului și ale ligamentelor încrucișate din interiorul genunchiului se văd mai bine la alte investigații.

Calitatea imaginii depinde și de experiența medicului și de aparat, iar la persoanele cu mult țesut adipos zonele profunde, cum este șoldul, se văd mai greu. Medicul îți spune dacă ecografia este potrivită sau dacă e mai bine să mergi direct la altă metodă. Despre fracturi și structurile osoase vezi Radiografia: cum funcționează și cât de mare e iradierea.

Ecografie, radiografie sau RMN: ce alegi pentru durerea ta?

Alegerea depinde de ce suspectează medicul, iar în multe cazuri metodele se completează. Tabelul de mai jos arată cum se împart, în mare, rolurile.

De exemplu, pentru o durere de umăr, ecografia poate arăta tendoanele coafei rotatorilor, iar radiografia poate arăta forma oaselor sau calcificările mari. Pentru suspiciunea unei leziuni profunde sau când diagnosticul rămâne neclar, medicul poate cere un RMN, descris în RMN-ul: cum decurge examinarea prin rezonanță magnetică. Nu trebuie să alegi tu; important e să-i spui medicului ce ai încercat deja și ce investigații ai făcut.

Cum decurge examinarea?

Examinarea durează de obicei între zece și treizeci de minute și se face în poziția care expune cel mai bine zona dureroasă. Pentru umăr stai pe un scaun, pentru genunchi ești întins, iar pentru încheietura mâinii îți așezi brațul pe o masă. Medicul aplică gel și mută sonda, apăsând ușor.

Poți simți sensibilitate exact acolo unde te doare, deoarece sonda apasă pe zona inflamată. Medicul poate compara cu partea sănătoasă, așa că descoperă bine ambele zone, de exemplu ambii umeri sau ambii genunchi. Nu ai nevoie de post, de vezică plină sau de întreruperea tratamentelor.

La final primești raportul și, de obicei, imaginile salvate. Dacă ai nevoie de infiltrații, medicul poate folosi aceeași ecografie pentru a ghida acul, procedură descrisă în Infiltrația articulară ghidată ecografic: cum se face.

Sfat: Adu radiografiile sau RMN-urile făcute anterior și o listă cu tratamentele urmate. Cu imaginile vechi, medicul vede dacă lucrurile s-au schimbat și nu repetă investigații degeaba.

Cum te pregătești și cum citești raportul?

Nu necesită pregătire specială, dar ajută să porți haine largi, care se dau ușor la o parte, pentru ca zona să fie accesibilă. În raport vei găsi termeni ca „tendinopatie”, „ruptură parțială”, „bursită” sau „revărsat intraarticular”, care descriu ce se vede, nu cauza. Un revărsat este o cantitate de lichid în articulație, care apare în mai multe situații, de la suprasolicitare la boli inflamatorii.

Pentru rezultat, discută cu medicul care te-a trimis, nu doar cu cel care a făcut ecografia, deoarece decizia de tratament ține cont de simptome și de examenul clinic. Cum sunt structurate rapoartele imagistice explică Raportul unei investigații imagistice: cum îl citești, iar sfaturi pentru păstrarea lor găsești în Arhiva medicală personală: cum îți organizezi investigațiile.