Cuprins 7 secțiuni
Ecografia tiroidiană este o examinare cu ultrasunete a glandei tiroide, aflată în partea din față a gâtului, sub mărul lui Adam. Arată cât de mare este glanda, cum arată țesutul ei și dacă există noduli sau chisturi, fără radiații și fără durere. Durează de obicei între cinci și cincisprezece minute și nu cere o pregătire specială.
Tiroida produce hormoni care reglează ritmul metabolismului, iar medicul cere ecografia când palpează o umflătură la gât, când analizele hormonale ies modificate sau când în familie există boli tiroidiene. Mai jos afli ce vede medicul pe ecran, cum decurge examinarea, ce înseamnă termenii din raport și când se ajunge de la ecografie la puncție. Informațiile sunt generale, iar interpretarea o face medicul care te îndrumă. Pentru o privire de ansamblu asupra metodelor imagistice vezi Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.
Ce arată ecografia tiroidiană?
Ecografia tiroidiană arată forma, volumul și structura internă a celor doi lobi ai glandei și a istmului care îi leagă, plus orice nodul, chist sau zonă cu aspect diferit. Tiroida are formă de fluture, iar fiecare lob se măsoară în trei direcții, din care aparatul calculează volumul.
Ce urmărește medicul
În timpul examinării, medicul verifică mai multe lucruri, pe rând:
- dimensiunea fiecărui lob și a istmului, comparată cu valorile obișnuite;
- aspectul țesutului: uniform sau neomogen, mai închis sau mai luminos pe ecran;
- prezența nodulilor, numărul, mărimea și aspectul lor;
- vascularizația, adică sângele care circulă în glandă, vizibil la modul Doppler;
- ganglionii limfatici din jur, care pot fi măriți în unele situații.
Ce nu poate stabili
Ecografia nu măsoară hormonii. Pentru funcția glandei, adică dacă produce prea mult sau prea puțin, se folosesc analizele de sânge, iar cum se citesc ele este explicat în Valorile de referință din analize: cum citești un buletin. O tiroidă cu aspect normal poate avea analize modificate, iar o tiroidă cu noduli poate funcționa perfect. De aceea medicul privește împreună imaginea, analizele și simptomele.
Cum te pregătești pentru ecografia tiroidiană?
Nu ai nevoie de post, de vezică plină sau de întreruperea medicamentelor, decât dacă medicul îți spune altceva. Poți mânca și bea normal în ziua examinării. Spre deosebire de ecografia abdominală, unde regulile contează, aici pregătirea se reduce la câteva gesturi practice; pentru comparație vezi Pregătirea pentru ecografie: vezica plină, post și alte reguli.
Câteva lucruri te ajută:
- poartă o bluză cu decolteu larg sau care se desface ușor, ca să rămână gâtul liber;
- scoate colierele și lănțișoarele și lasă părul prins, dacă este lung;
- adu ecografiile anterioare și analizele hormonale, mai ales valoarea TSH, pentru că medicul compară imaginile în timp;
- notează simptomele pe care le ai: senzație de nod în gât, răgușeală, dificultăți la înghițit.
Sfat: Dacă ai făcut deja o ecografie la alt cabinet, ia imaginile sau măcar raportul. Un nodul măsurat de două ori la aceeași dimensiune spune mai mult decât unul văzut o singură dată. Lista completă a lucrurilor utile o găsești în Ce iei cu tine la investigație: acte, rezultate și întrebări.
Cum decurge examinarea?
Examinarea decurge întins pe spate, cu o pernă mică sub umeri și cu capul ușor lăsat pe spate, ca gâtul să fie bine expus. Medicul aplică pe piele un gel pe bază de apă, care ajută sonda să alunece și să transmită ultrasunetele, apoi o plimbă peste gât, de la un lob la celălalt.
Poate fi rugat să înghiți sau să stai nemișcat câteva secunde, deoarece tiroida se mișcă ușor la înghițire și imaginea se clarifică. Senzația este de presiune ușoară, uneori un gust sau o jenă la apăsare, dar nu durere. La final ștergi gelul cu un șervețel și poți pleca imediat, fără restricții.
Medicul salvează imaginile importante și măsoară pe ecran fiecare formațiune. Raportul se eliberează de obicei în aceeași zi sau în câteva zile, în funcție de cabinet.
Ce înseamnă termenii din raportul ecografic?
Termenii din raport descriu aspectul pe ecran, nu un diagnostic, iar cei mai frecvenți sunt prezentați în tabelul de mai jos. Dacă dai peste un cuvânt pe care nu îl găsești aici, Termenii din rapoartele ecografice: hipoecogen, hiperecogen explică o listă mai largă.
| Termen din raport | Ce înseamnă |
|---|---|
| Lob drept, lob stâng, istm | Cele trei părți ale glandei |
| Volum | Mărimea calculată a glandei, în mililitri |
| Structură omogenă | Țesut cu aspect uniform, fără zone distincte |
| Structură neomogenă | Țesut cu zone diferite, apărut în mai multe situații |
| Nodul | Formațiune delimitată față de țesutul din jur |
| Hipoecogen | Mai închis la culoare pe ecran decât țesutul sănătos |
| Izoecogen / hiperecogen | La fel de luminos / mai luminos decât țesutul din jur |
| Microcalcificări | Puncte mici, foarte luminoase, în interiorul unui nodul |
| Chistic | Cu conținut lichid |
Un termen izolat nu înseamnă nimic fără context: „hipoecogen” descrie culoarea nodulului, nu gravitatea. Raportul întreg, citit de medicul tău, are sens. O explicație generală despre structura rapoartelor găsești în Raportul unei investigații imagistice: cum îl citești.
Când se face puncție la un nodul tiroidian?
Un nodul tiroidian este trimis la puncție când mărimea și aspectul lui îl fac să merite o analiză a celulelor, nu atunci când este pur și simplu prezent. Majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni, iar medicii îi urmăresc în timp, prin ecografii repetate.
Pentru a ordona aspectele care cresc suspiciunea, mulți radiologi folosesc un sistem de clasificare numit TI-RADS (Thyroid Imaging Reporting and Data System). El acordă puncte pentru caracteristicile nodulului, cum ar fi structura, ecogenitatea, forma și marginile, iar totalul indică dacă nodulul se urmărește sau se puncționează. Sistemul este un instrument de lucru pentru medic, nu ceva ce trebuie să calculezi singur.
Dacă se decide puncția, procedura este scurtă, se face tot sub ghidaj ecografic, cu un ac fin; afli cum decurge și când vine rezultatul în Puncția tiroidiană: cum decurge și când vine rezultatul.
Cât de des se repetă ecografia tiroidiană?
Frecvența depinde de ce s-a găsit prima dată, nu de o regulă universală. Dacă glanda a ieșit normală și nu ai simptome, de regulă nu este nevoie de repetare. Dacă există noduli care se urmăresc, medicul propune un interval de control, adesea de ordinul lunilor sau al anilor, iar intervalul poate fi scurtat dacă apar modificări.
Pentru ca urmărirea să fie corectă, e util ca ecografiile să fie făcute, pe cât posibil, de același medic sau măcar comparate pe imagini. Păstrează raportul și imaginile într-un singur loc; ideile din Arhiva medicală personală: cum îți organizezi investigațiile te ajută să nu pierzi nicio examinare.
Întrebări frecvente
Doare ecografia tiroidiană?
Nu, nu doare. Simți doar gelul rece și presiunea ușoară a sondei, iar examinarea se termină în câteva minute.
Trebuie să fiu nemâncat pentru ecografia tiroidiană?
De regulă nu. Poți mânca și bea normal, dacă medicul nu îți spune altceva pentru o altă investigație făcută în aceeași zi.
Ecografia arată dacă am cancer la tiroidă?
Ecografia descrie aspectul nodulilor și arată care merită verificați mai departe, dar nu pune singură un diagnostic. Confirmarea vine din examinarea celulelor prelevate prin puncție.
Pot face ecografia tiroidiană în timpul sarcinii?
Da, ecografia folosește ultrasunete, nu radiații, deci este una dintre investigațiile folosite în sarcină. Spune medicului că ești însărcinată, ca să interpreteze corect rezultatul.
Ce fac dacă raportul menționează un nodul?
Discută raportul cu medicul care te-a trimis, nu doar cu cel care a făcut ecografia. El corelează imaginea cu analizele și cu simptomele și stabilește dacă urmează control, puncție sau doar urmărire.
