Scintigrafia: ce este și cum decurge examinarea

Scintigrafia este o examinare de medicină nucleară în care primești, de obicei printr-o injecție într-o venă, o cantitate foarte mică de substanță radioactivă numită radiotrasor. Radiotrasorul se așază în organul examinat, iar o cameră specială, numită gamma cameră, înregistrează semnalul emis și construiește imaginea. Practic, vezi cum funcționează organul, nu doar cum arată.

Aceasta este diferența de principiu față de radiografie, CT sau RMN, care redau în primul rând structura. Medicii folosesc scintigrafia pentru oase, tiroidă, inimă, rinichi sau plămâni, iar un exemplu cunoscut este scintigrafia osoasă. Mai jos afli ce arată examinarea, cum decurge, cum te pregătești, ce precauții se iau după administrare și ce întrebări poți pune. Informațiile sunt generale, iar medicul tău stabilește ce ți se potrivește. Pentru comparația cu alte metode vezi Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.

Cum funcționează scintigrafia?

Scintigrafia funcționează pe principiul că fiecare organ preia anumite substanțe, iar radiotrasorul este atașat unei astfel de substanțe. De exemplu, tiroida preia iod, iar oasele preiau compuși cu fosfor, așa că radiotrasorul „ajunge” unde trebuie. Zonele care preiau mai mult sau mai puțin decât cele din jur apar mai luminoase sau mai întunecate pe imagine.

Radiotrasorul pierde radioactivitatea în ore sau zile, pe măsură ce se descompune și este eliminat din corp, în principal prin urină. Doza este aleasă să fie cât mai mică posibil, iar medicul cântărește beneficiul față de iradiere. La unele aparate, imaginile se obțin în mai multe secțiuni (SPECT), iar uneori sunt combinate cu un CT pentru a localiza exact zona.

Dacă ai întâlnit și termenul PET-CT, el folosește tot un radiotrasor, dar cu alt principiu și alte aplicații; vezi PET-CT: ce este și prin ce diferă de un CT obișnuit.

Ce tipuri de scintigrafie există?

Tipul de scintigrafie se alege după organul și după întrebarea medicului. Tabelul de mai jos prezintă câteva dintre cele mai frecvente.

Scintigrafia osoasă

Scintigrafia osoasă arată unde osul „lucrează” mai intens, adică unde se repară sau se remodelează. Poate descoperi fracturi mici, invizibile la radiografie, infecții ale osului sau leziuni extinse. Nu spune însă singură cauza, așa că medicul o combină cu alte imagini, de exemplu cu radiografia. Despre aspectul osului la raze X, vezi Radiografia: cum funcționează și cât de mare e iradierea, iar pentru măsurarea densității osoase, Densitometria osoasă (DXA): cum se măsoară densitatea oaselor.

Scintigrafia tiroidiană

Scintigrafia tiroidiană arată dacă un nodul produce hormoni sau nu. Un nodul „cald” preia mult trasor, iar unul „rece” preia puțin. Informația completează ecografia tiroidiană, care arată structura glandei; vezi și Ecografia tiroidiană: ce arată și cum decurge examinarea. Medicul alege metoda sau le folosește pe amândouă.

Cum te pregătești pentru scintigrafie?

Pregătirea depinde de tipul scintigrafiei, deci cere indicațiile precise ale cabinetului la programare. Unele examinări nu necesită nimic special, altele cer post, oprirea unor medicamente sau evitarea alimentelor cu iod.

Reguli frecvente:

• pentru scintigrafia tiroidiană, medicul poate cere oprirea unor medicamente cu iod sau pentru tiroidă, precum și evitarea contrastului iodat folosit la CT, cu câteva săptămâni înainte;
• pentru scintigrafia osoasă, ți se cere să bei multă apă înainte și după injecție, ca să ajute eliminarea trasorului;
• pentru scintigrafia cardiacă, se poate cere să eviți cafeaua și alte băuturi cu cofeină și să porți încălțăminte potrivită pentru testul de efort;
• spune dacă ești însărcinată, dacă alăptezi sau dacă ai o boală de rinichi.

Nu întrerupe medicamentele pe cont propriu; principiile generale sunt prezentate în Medicamentele înainte de o procedură: ce discuți cu medicul. Dacă ești însărcinată sau crezi că ai putea fi, anunță înainte de orice injecție, deoarece pentru radiotrasori se aplică reguli stricte; citește și Investigațiile cu radiații și sarcina: ce trebuie să spui.

Atenție: Alăptarea poate necesita o pauză după administrarea unor trasori. Întreabă cabinetul cât timp și dacă laptele trebuie aruncat în acest interval; nu decide singură.

Cum decurge examinarea?

Examinarea decurge în doi pași: mai întâi injecția radiotrasorului, apoi imaginile, uneori după o așteptare de câteva ore. La scintigrafia osoasă, de exemplu, primești injecția, pleci sau aștepți două-patru ore, bei apă, apoi stai întins pe masa camerei, care trece lent deasupra corpului. Pentru scintigrafia tiroidiană, așteptarea este adesea mai scurtă.

Trebuie să stai nemișcat în timpul imaginilor, care pot dura de la zece până la patruzeci de minute. Camera nu te atinge strâns și nu e un tunel închis ca la RMN, ceea ce ușurează experiența persoanelor cu claustrofobie. Injecția dă o înțepătură, la fel ca analizele de sânge, și rar produce senzații neplăcute.

Ce precauții se iau după examinare?

După scintigrafie, radiotrasorul rămâne puțin timp în corp și este eliminat în principal prin urină. De aceea, de obicei ți se recomandă să bei mai multe lichide, să urinezi des și să speli bine mâinile după toaletă. Medicul sau asistenta îți spune ce măsuri se potrivesc cazului tău.

Cantitatea de radioactivitate este mică și scade rapid, dar în prima zi se recomandă prudență față de femeile însărcinate și față de copiii mici: păstrezi o oarecare distanță, nu îi ții mult în brațe și nu dormi în același pat, dacă medicul îți cere asta. Intervalul și măsurile diferă de la un radiotrasor la altul, deci urmează indicațiile primite.

Rezultatul vine de obicei în câteva zile, sub forma unui raport al medicului de medicină nucleară, pe care îl discuți cu medicul care te-a trimis. Păstrează raportul și imaginile cu restul documentelor, așa cum se explică în Arhiva medicală personală: cum îți organizezi investigațiile.