Helicobacter pylori: cum se testează și rolul endoscopiei

Helicobacter pylori este o bacterie în formă de spirală care colonizează mucoasa stomacului și poate rămâne acolo ani de zile, adesea fără simptome. La unele persoane produce o inflamație cronică a stomacului (gastrită) sau contribuie la apariția ulcerului gastric ori duodenal. Se depistează în mai multe feluri, iar gastroscopia cu biopsie este doar una dintre ele, nu mereu cea necesară.

Mai jos găsești o comparație clară între metodele de testare, ce pregătire cere fiecare și cum se leagă rezultatul de tratament. Pentru imaginea de ansamblu asupra endoscopiei, vezi ghidul general. Informațiile sunt generale: diagnosticul și tratamentul le stabilește doar medicul.

Ce este Helicobacter pylori și de ce interesează medicii?

Helicobacter pylori este o bacterie capabilă să supraviețuiască în aciditatea stomacului, pentru că produce o enzimă care o neutralizează în jurul ei. Infecția se obține de obicei în copilărie, iar transmiterea se face prin contact apropiat, în familie, nu prin simpla trecere pe lângă cineva.

Nu toți cei infectați se îmbolnăvesc. Mulți nu au niciun simptom. La alții apar usturimi, dureri în partea de sus a abdomenului, balonare sau senzație de sațietate rapidă, dar aceste semne se întâlnesc și în alte afecțiuni, așa că nu pot confirma infecția. De aceea testarea este importantă și se face în funcție de situația fiecăruia.

De ce se caută bacteria

Medicii o caută mai ales la persoanele cu ulcer, cu gastrită cronică sau cu anumite simptome persistente, și o tratează pentru că eradicarea ei vindecă de obicei ulcerul și reduce șansa de recidivă. Decizia de a testa nu se ia „la întâmplare”.

Care sunt metodele de testare?

Există teste care nu necesită endoscopie (neinvazive) și teste care se fac din biopsii luate la gastroscopie (invazive). Fiecare are avantaje și limite, iar medicul alege în funcție de simptome, vârstă și de faptul că oricum trebuie sau nu să se facă o gastroscopie.

Testul din sânge, care caută anticorpi, nu este de obicei recomandat pentru a stabili dacă infecția este activă, pentru că anticorpii pot rămâne în sânge și după vindecare.

Ce rol are gastroscopia în depistarea bacteriei?

Gastroscopia permite medicului să vadă mucoasa și să ia biopsii, deci aduce mai multe informații decât un test simplu: arată dacă există ulcer, inflamație sau alte leziuni, iar bacteria se caută în același timp. Se alege mai ales când simptomele sunt persistente sau când există semne de alarmă.

Detalii despre examinarea propriu-zisă găsești în Gastroscopia: cum decurge și ce simți în timpul examinării, iar despre fragmentele recoltate în Biopsia în timpul endoscopiei: de ce se face și ce înseamnă. Dacă gastroscopia nu este necesară, medicul poate prefera un test respirator sau din scaun.

Semne care fac gastroscopia mai probabilă

• dificultate sau durere la înghițire;
• scădere în greutate neexplicată;
• vărsături persistente;
• anemie fără cauză;
• sânge în vărsătură sau scaun negru;
• vârsta înaintată la debutul simptomelor.

Astfel de semne nu înseamnă o boală gravă, dar cer evaluare. În situația unei sângerări, endoscopia se face urgent, așa cum descrie Endoscopia de urgență: când se face și cum decurge.

Cum te pregătești pentru fiecare test?

Majoritatea testelor cer ca stomacul să fie gol și ca anumite medicamente să fie oprite temporar, deoarece pot da rezultate fals negative. Cele mai cunoscute sunt medicamentele care scad aciditatea (inhibitorii de pompă de protoni) și antibioticele, ambele reduc cantitatea de bacterii și pot păcăli testul.

Atenție: Nu opri singur un medicament pentru stomac sau un tratament cronic. Întreabă medicul sau farmacistul cât timp înainte de test și dacă ai voie să faci pauză.

Reguli generale, pe care medicul le adaptează:

1. postul alimentar de câteva ore înainte de testul respirator și de gastroscopie;
2. oprirea medicamentelor care scad aciditatea, cu câteva zile sau chiar două săptămâni înainte, doar cu acordul medicului;
3. întreruperea antibioticelor, cu o perioadă de pauză, dacă medicul cere;
4. recoltarea corectă a probei de scaun, în recipientul primit de la laborator.

Pentru regulile postului, citește Postul înainte de investigații: de ce se cere și cum îl ții, iar pentru medicamentele care se discută înainte, Medicamentele înainte de o procedură: ce discuți cu medicul.

Cum se tratează infecția?

Infecția se tratează cu o combinație de medicamente, de obicei un antibiotic asociat cu un medicament care scade aciditatea, timp de câteva zile până la două săptămâni, după schema aleasă de medic. Combinațiile diferă de la caz la caz, în funcție de alergii și de rezistența bacteriei.

Nu merită să iei antibiotice pe cont propriu sau să urmezi „scheme” găsite online. O schemă incompletă poate lăsa bacterii rezistente, iar tratamentul ulterior devine mai greu.

Controlul după tratament

După tratament, medicul recomandă de obicei un test de control, la câteva săptămâni, ca să verifice dacă bacteria a dispărut. Și aici contează regula medicamentelor: dacă testezi prea devreme sau în timp ce iei medicamente pentru stomac, rezultatul poate fi eronat.

Cum citești rezultatul?

Un test pozitiv înseamnă că bacteria este prezentă, nu că ai neapărat o boală gravă. Un test negativ, în condiții de pregătire corectă, înseamnă că bacteria nu a fost găsită. Dacă ai făcut și biopsie, raportul histopatologic descrie în plus starea mucoasei, de exemplu gradul de inflamație. Cum arată un astfel de raport vezi în Rezultatul histopatologic: cât durează și ce conține.