Cuprins 7 secțiuni
Ecografia renală și a vezicii urinare este o examinare cu ultrasunete care arată rinichii și vezica fără să folosească radiații. Medicul vede dimensiunea organelor, grosimea țesutului renal, dacă sistemul de colectare a urinei este dilatat și dacă există calculi sau chisturi. Se face în câteva minute, nu doare și se pregătește mai ales prin băut apă.
Este una dintre cele mai cerute ecografii, pentru că răspunde repede la întrebări frecvente: de ce te doare în flanc, de ce apar infecții urinare repetate sau de ce analiza de urină arată sânge. Mai jos afli ce se vede la rinichi și la vezică, cum te pregătești, cum decurge examinarea și ce înseamnă termenii din raport. Informațiile sunt generale, iar rezultatul îl interpretează medicul care te îndrumă. Dacă vrei întâi privirea de ansamblu, vezi Investigațiile imagistice: ghid complet pentru pacienți.
Ce vede medicul la ecografia renală?
Ecografia renală arată forma, poziția și mărimea celor doi rinichi, structura lor internă și starea căilor prin care trece urina. Un rinichi sănătos are un contur regulat, un țesut uniform la exterior (parenchimul) și o zonă centrală mai luminoasă, unde se adună urina.
Medicul urmărește, pe rând, mai multe aspecte:
- mărimea fiecărui rinichi și diferența dintre ei;
- grosimea și aspectul parenchimului, care se modifică în unele boli cronice;
- dilatația sistemului pielocaliceal, adică a „cavităților” în care se adună urina, semn că scurgerea este îngreunată;
- calculii, care apar ca puncte foarte luminoase, uneori cu o umbră în spatele lor;
- chisturile, care apar ca zone negre, rotunde și bine delimitate.
Ureterele, canalele subțiri care duc urina spre vezică, se văd de obicei doar în porțiunea dinspre rinichi și, uneori, lângă vezică. Pentru cei mai mulți pacienți, ecografia este prima investigație la care se recurge, iar CT-ul vine doar dacă rămân întrebări; diferența este explicată în Tomografia computerizată (CT): cum decurge examinarea.
De ce trebuie să ai vezica plină?
Vezica plină este necesară deoarece lichidul din ea lasă ultrasunetele să treacă și face pereții vezicii vizibili. O vezică goală este o structură colapsată, greu de evaluat, în care medicul nu poate vedea nici mucoasa, nici eventualele formațiuni.
În practică, cabinetul îți cere de obicei să bei circa jumătate de litru până la un litru de apă cu o oră înainte și să nu urinezi până după examinare. Dacă ai dorința să urinezi puternic, spune-i medicului: poate începe cu rinichii și îți permite să mergi la toaletă înainte de partea vezicală. Alte reguli de pregătire pentru ecografii găsești în Pregătirea pentru ecografie: vezica plină, post și alte reguli.
Atenție: Dacă ai o afecțiune care te obligă să limitezi lichidele, de exemplu o boală de inimă sau de rinichi, nu te forța să bei cantitatea standard. Întreabă medicul sau cabinetul ce cantitate este potrivită pentru tine.
Cum decurge examinarea?
Examinarea decurge întins pe spate sau pe o parte, cu abdomenul și flancurile descoperite, iar medicul aplică un gel și plimbă sonda peste zonele de interes. Pentru rinichi, sonda se așază pe lateral, în zona lombară, iar uneori ți se cere să respiri adânc și să ții aerul câteva secunde, ca organele să coboare.
Pentru vezică, sonda se mută deasupra pubisului. Medicul măsoară dimensiunile organului, grosimea peretelui și observă dacă în lumen există depuneri, calculi sau formațiuni. La bărbați poate evalua și volumul prostatei, văzută parțial prin vezică, iar la femei vezica poate fi examinată împreună cu organele pelvine.
Presiunea sondei pe vezica plină poate fi neplăcută, mai ales spre sfârșit, dar nu este dureroasă. Dacă ai probleme la urinare, examinarea poate include și o mică parte „postmicțională”, descrisă mai jos.
Ce este reziduul postmicțional?
Reziduul postmicțional este cantitatea de urină care rămâne în vezică după ce ai urinat, iar măsurarea ei arată cât de bine se golește vezica. Medicul te roagă să mergi la toaletă, apoi repetă ecografia și calculează volumul rămas după o formulă folosită de aparat.
Un volum mic rămas după micțiune este considerat de obicei acceptabil, dar valorile de referință le stabilește medicul, în funcție de vârstă și de simptome. Un reziduu mare poate sugera o golire incompletă, de exemplu din cauza unui obstacol sau a unei probleme a mușchiului vezical. Singură, cifra nu spune cauza, de aceea este corelată cu simptomele și cu alte investigații.
Ce înseamnă termenii din raportul ecografic?
Raportul descrie fiecare organ pe rând, cu mărimi și cu termeni de specialitate. Tabelul de mai jos rezumă expresiile pe care le vei întâlni cel mai des.
| Expresie din raport | Pe înțelesul pacientului |
|---|---|
| Parenchim conservat | Țesutul rinichiului are grosime și aspect obișnuit |
| Diferențiere corticomedulară păstrată | Zonele interioare ale rinichiului se disting clar |
| Ectazie pielocaliceală | Căile urinare din rinichi sunt ușor dilatate |
| Calcul / litiază | Piatră formată din săruri, vizibilă ca punct luminos |
| Chist simplu | Cavitate cu lichid, cu pereți subțiri |
| Vezică cu perete subțire | Peretele vezicii are aspect normal |
| Vezică cu perete îngroșat | Peretele pare mai gros, apare în mai multe situații |
Un termen precum „ectazie” sau „îngroșare de perete” descrie ce se vede, nu cauza. Explicații pentru cuvintele mai tehnice găsești în Termenii din rapoartele ecografice: hipoecogen, hiperecogen, iar felul în care e structurat un raport este arătat în Raportul unei investigații imagistice: cum îl citești.
Ce poate și ce nu poate arăta ecografia?
Ecografia găsește bine calculii mai mari, chisturile și dilatațiile căilor urinare, dar poate rata calculii foarte mici sau pe cei aflați în porțiunile greu de văzut ale ureterului. Gazele din intestin sau grăsimea abdominală pot slăbi imaginea, iar o persoană corpolentă este uneori mai greu de examinat.
Nu arată funcția rinichilor. Pentru ea se folosesc analizele de sânge și de urină, de exemplu creatinina. Dacă ecografia este neclară sau medicul suspectează un calcul mic în uretere, poate cere un CT, iar pentru o evaluare a organelor abdominale mai largă există Ecografia abdominală: ce este, cum decurge și ce arată.
Pe aceeași temă, citește și Ecografia pelvină: transabdominală sau transvaginală?.
Întrebări frecvente
Cât de plină trebuie să fie vezica?
Suficient cât să simți nevoia de a urina, fără durere. Medicul îți spune la cabinet dacă ai băut destul sau dacă mai trebuie să aștepți.
Pot urina înainte de ecografia renală?
Pentru rinichi, de obicei da, pentru că ei se văd și fără vezică plină. Pentru vezică ai nevoie să fie plină, de aceea cabinetul îți cere uneori să aștepți cu urinarea până după examinare.
Ecografia arată pietre la rinichi?
Da, pietrele mai mari se văd bine, ca puncte luminoase cu umbră în spate. Cele foarte mici sau cele din uretere pot necesita altă investigație.
Este nevoie de post?
În general nu, pentru rinichi și vezică. Dacă ecografia include și organele abdominale, cabinetul poate cere post, deci confirmă la programare.
Ecografia renală este sigură pentru copii?
Da, folosește ultrasunete, nu radiații, deci este metoda de primă alegere și la copii. Pregătirea se adaptează vârstei, iar copilul poate bea cantități mai mici, în funcție de recomandarea medicului.
