Ganglionul sinovial de la mână: ce faci și cum se tratează

Ganglionul sinovial este o umflătură rotunjită, de la dimensiunea unui bob de mazăre până la cea a unei nuci, care se formează lângă o articulație sau lângă teaca unui tendon. Cel mai frecvent îl observi pe dosul încheieturii mâinii, dar apare și pe partea dinspre palmă, la baza degetelor sau pe laba piciorului. Conține un lichid gros, transparent și vâscos, asemănător cu gelul, iar peretele lui nu este o adevărată căptușeală de chist.

Tratamentul se încadrează, în multe cazuri, printre intervențiile mici făcute în ambulatoriu, prezentate în Intervențiile minore în ambulatoriu: ghid pentru pacienți: te prezinți dimineața, pleci acasă în aceeași zi, iar recuperarea se face la domiciliu, cu control la câteva zile. Mai jos afli cum se recunoaște ganglionul, ce investigații se fac, ce opțiuni există și de ce nu mai e recomandată metoda „cu cartea” din poveștile vechi. Informațiile sunt generale; planul îl decide medicul ortoped, chirurg sau specialistul în chirurgia mâinii.

Cum recunoști un ganglion sinovial?

Ganglionul apare ca o bilă fermă sub piele, de multe ori nedureroasă, care poate varia ca mărime de la o zi la alta. Este legat de articulație sau de tendon printr-un fel de pedicul, așa că nu se mișcă liber sub piele ca un chist obișnuit.

Unii oameni simt doar disconfort estetic, alții au dureri la efort, slăbiciune la prindere sau furnicături, atunci când sacul apasă pe un nerv. Semnele care cer un consult rapid sunt formațiunea care crește repede, durerea intensă, pierderea sensibilității sau a forței degetelor.

Cum se confirmă diagnosticul?

Medicul poate pune diagnosticul prin examinare, dar ecografia confirmă că formațiunea este plină cu lichid și arată legătura cu articulația. Se poate verifica și dacă în apropiere trece un vas de sânge important, lucru util înainte de puncție; la nevoie se apelează la ecografia Doppler, descrisă în Ecografia Doppler: ce arată și cum decurge examinarea.

Dacă rezultatul ecografiei conține termeni precum „anecogen” sau „lichidian”, Termenii din rapoartele ecografice: hipoecogen, hiperecogen îți explică ce înseamnă. RMN-ul se recomandă mai rar, de exemplu când sacul este ascuns în profunzime sau când formațiunea nu este tipică.

Trebuie tratat ganglionul?

Nu întotdeauna, pentru că o parte dintre ganglioni dispar singuri în câteva luni sau ani, iar un ganglion care nu doare poate fi doar urmărit. Tratamentul se propune dacă:

• doare sau limitează mișcarea mâinii;
• comprimă un nerv și produce furnicături;
• crește constant;
• deranjează estetic sau la purtarea unor obiecte (ceas, mănuși).

Multe persoane vin la medic doar pentru liniștea că nu este nimic grav. În acest caz, o ecografie și o discuție sunt suficiente.

Ce înseamnă puncția ganglionului?

Puncția (aspirația) este procedura prin care medicul scoate lichidul gelatinos cu un ac gros, sub anestezie locală, de obicei ghidat ecografic. Durează câteva minute și te întorci acasă imediat. Sentimentul de relaxare apare repede, pentru că umflătura se micșorează.

Dezavantajul principal este că sacul rămâne și se poate umple din nou, de aceea recidiva după puncție simplă este frecventă. Uneori se injectează o substanță cu efect antiinflamator, așa cum se întâmplă la procedurile descrise în Infiltrația articulară ghidată ecografic: cum se face. Principiul tehnic al acului ghidat ecografic este explicat în Puncția-biopsie ecoghidată: cum se face și ce arată.

Când se alege excizia chirurgicală?

Excizia se alege când ganglionul revine după puncție, provoacă simptome importante sau se află într-o zonă dificilă. Chirurgul îndepărtează sacul împreună cu pediculul care îl leagă de articulație sau de tendon, pentru că de aici provine lichidul.

Se face, de obicei, ambulatoriu, cu anestezie locală sau regională, apoi plaga se închide cu fire (vezi Suturile: fire resorbabile, fire care se scot și îngrijire) și mâna se imobilizează o perioadă scurtă. Recuperarea cuprinde exerciții ușoare și revenirea treptată la activități. Riscurile includ o cicatrice vizibilă, rigiditate temporară, lezarea unui nerv mic și, totuși, o șansă de recidivă mai mică decât după puncție.

De ce nu se lovește ganglionul cu o carte?

Metoda populară de a-l sparge cu o lovitură puternică este periculoasă și nu se recomandă. Poți răni articulația, tendoanele sau oasele, iar ganglionul poate reveni oricum, pentru că sacul și legătura cu articulația rămân.

Atenție: dacă ai un ganglion, nu îl presa, nu îl înțepa acasă și nu îl lovi. Arată-l unui medic, mai ales dacă s-a schimbat sau doare.

Dacă ai de ales între variante, întreabă medicul ce șanse de recidivă are fiecare și cât timp vei avea restricții la efort; răspunsul diferă mult între o mână dominantă folosită zilnic la birou și una folosită la muncă fizică. Înainte de orice procedură, medicul îți explică ce urmează și ce riscuri există; formularul pe care îl semnezi este descris în Consimțământul informat înainte de o procedură: ce semnezi și ce întrebi.